O mamă îndurerata!

O mamă îndurerata!

O CÂNTARE TRĂITĂ CU INIMA SMERITĂ

Aflați o veste-ngrozitoare, ce a făcut băiatul ei,

Se bucura biata mama, căci era lângă fiul ei. (de 2 ori)

Sărmana fiind credincioasă, spunea băiatului mereu,

De-a lui Iisus jertfire sfântă, de patima, și chinul său. (de 2 ori)

O cât era de fericită, măicuța lui când îl vedea,

Că-n fiecare zi băiatul citea mereu, și se ruga. (de 2 ori)

Băiatul se făcuse mare, cu teamă mare de păcat,

Spunea la toți cu îndrăzneală, că dacă crezi vei fii iertat. (de 2 ori)

Dar când el se făcu mai mare, spunea măicuței cu dispreț:

M-am plictisit eu plec în lume, sunt tânăr, vreau să mă distrez. (de 2 ori)

Și a plecat o noapte-ntreagă, la mama lui nu se gândea,

Că a lăsat-o plângând, sărmana, și a plecat de lândă ea. (de 2 ori)

Măicuța lui plângea într-una, și zi și noapte se ruga,

Și avea încredere sărmana, că Domnul o va ajuta, (de 2 ori)

Iar când se întoarse el acasă, măicuța lui îl părăsi,

Și zice sărut-mâna mamă, dar ea atunci nu-i mai vorbi. (de 2 ori)

Se apropie ușor de pat, și o privește mai atent,

Și iată că pe pieptul mamei, observă că e un bilet. (de 2 ori)

Și când desface el biletul, citește ce e scris în el,

Te-am părăsit, eu plec la Tatăl, doresc să ne-ntâlnim la cer. (de 2 ori)

Strângând brațele le sărută, brațele care l-au purtat,

Din frageda copilărie, și cu ce drag l-au dezmierdat. (de 2 ori)

Din clipa asta mamă scumpă, voi sluji Domnului Iisus,

Și ne vom întâlni în ceruri, așa cum în bilet ai scris. (de 2 ori)

Oare cate si cate mame, sau cati din copii mamelor nu se regasesc in aceste versuri, din aceasta cantare, care misca sufletul, si da trezvie!

Daca cantarea merge pana la inima, nu e rusine plansul, caci inmoaie inima si o cutateste, caci numai cu ochii inimii putem vedea clar!

Desertaciune sunt toate, de ce sa ne mintim, de ce sa ne amagim, timpul, trece, cu el nu ne mai intalnim, ce a fost nu va mai fii, si nu stim, cand ne vine vremea, si ce vom face cand nu vom mai fii?!Nimic.Pana mai este timp, sa-l pretuim, ca pe un dar de mare pret,  sa-i pretuim pe ai nostri cat ii avem, desi niciodata nu o sa reusim asa cum ni se cere, si cum li se cuvine lor, ca nici lui Dumnezeu nu stim sa-i multumim pentru toata darea cea buna care in tot timpul ni-l da noaua pacatosilor,dar sa ne sarguim sa implinim mai mult pentru Dumnezeu, si apoi pentru parintii nostri, si pentru ai nostri frati. Sa ne cercetam fiecare ce am luat odata cu viata si pana in ziua de azi, si ce am dat din cate aveam datoria sa dam si puteam sa facem pana azi, si cate am facut!Nevrednici suntem, asadar, sa ne trezim din somn, si sa ne sarguim , ca timpul nu sta, numai noi dormim si lenevim, si toata sarguinta noastra o aflam in lume, iar nu in Imparatia lui Dumnezeu!Avem o datorie sfanta, mai presus de trup, ca nu santem numai trup, aceasta este - mantuirea sufletului! Pentru aceasta viata noastra este un dar, timpul un dar, si toate cele avem sunt in dar (parinti, soti sotii, copii, frati, prieteni, si toate, apa si pamantul, aerul si toate bunatatile si bogatiile), si din toate acestea, ce am dat noi lui Dumnezeu?Acum, acume timpul mantuirii, un suflet este mai mare decat lumea toata si bogiile si desfatarile ce sunt intransa nu pot sa rascumpere, ca spune Hristos- ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?Numai Hristos poate sa rascumpere sufletele oamenilor, deci datori suntem, daca vrem sa ne mantuim sa jertfim si noi ceva din viata, timpul si toata darea ce ne-a dat-o in tot rastimpul vietii acesteia vremelnice si desarte, ca sa gasim jertfa nestricacioasa si vesnica in Imparatia lui Dumnezeu, si unde sa ne bucuram in veci de ea, impreuna cu toti cei dragi!maine poate fii tarziu, nu stim, sa ne hotaram ce vrem a face - a castiga timpul, sau al pierde!