ACATISTUL BUNEIVESTIRI, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, varianta integrala dupa CEASLOV

ACATISTUL BUNEIVESTIRI

a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria

După obișnuitul început (vezi Acatistul Mântuitorului).

La Doamne, strigat-am... se cântă stihirile acestea, glasul al 6-lea:

Podobie: Toată nădejdea...

            Sfatul cel mai înainte de veci, descoperindu-l ție, Fecioară, Gavriil astat înaintea ta, închinându-se ție și zicând: Bucură-te pământul celnesemănat; bucură-te rugul cel nears; bucură-te adâncul cel ce cu anevoie poate fi văzut; bucură-te podul care ne treci pe noi la ceruri și scara cea înaltă pe care a văzut-o Iacob; bucură-te năstrapă dumnezeiască cu mană; bucură-te dezlegarea blestemului; bucură-te chemarea lui Adam, Domnul este cu tine.  

            Te arăti mie ca un om, zis-a curata Fecioară către arhistrateg, și cum vestești graiuri mai presus de om? Zis-ai că Dumnezeu va fi cu mine și se va sălășlui în pântecele meu? Și cum voi fi sălaș desfătat, spune-mi, și loc sfințirii Celui ce este mai presus de heruvimi? Nu mă amăgi cu înșelăciune, că n-am cunoscut dulceață, de nuntă nu m-am împărtășit, deci prunc cum voi naște? 

            Dumnezeu unde voiește se biruiește rânduiala firii, zis-a cel fără de trup, și se lucrează cele ce sânt mai presus de om. Crede cuvintelor mele cele adevărate, Ceea ce ești cu totul sfântă și fără de prihană. Iar ea a strigat: Fie mie acum după cuvântul tău, și voi naște pe Cel fără de trup, Care va lua din mine trup, pentru ca să ridice, cu împreunarea, ca un puternic, pe om la cinstea cea dintâi.                    

Slavă... și acum..., glasul al 2-lea:

             Taina cea din veac se descoperă astăzi și Fiul lui Dumnezeu fiu al omului se face, ca luând ce este mai rău, să-mi dea mie ce este mai bun. Amăgitu-s-a de demult Adam și poftind să fie Dumnezeu, nu a fost; iar Dumnezeu se face om, ca să facă pe Adam Dumnezeu. Să se veselească făptura și să salte firea, că arhanghelul stă cu frică înaintea Fecioarei și-i aduce bucurie în locul întristării. Cel ce Te-ai făcut om pentru milostivirea milei, Dumnezeul nostru, slavă Ție.           

La Stihoavna se cântă stihirile acestea, glasul 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...,

            Din crugurile cerești zburând Gavriil în Nazaret, a stat înainteaFecioarei Maria, strigând către dânsa: Bucură-te că ai să zămislești Fiu, pe Cel mai demult decât Adam, pe Făcătorul veacurilor și Izbăvitorul celor ce-ți strigă ție: Bucură-te, Curată.

Stih: Ascultă fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău, și casa părintelui tău.

            Gavriil, aducând veste bună din cer Fecioarei, a strigat: Bucură-te, că ai să zămislești în pântecele tău pe Cel ce va încăpea în tine, dar în toate este neîncăput; și ai să te arăți Născătoare Celui ce a răsărit dinTatăl, mai înainte de luceafăr. 

Stih: Feței tale se vor ruga mai-marii poporului.

            Cuvântul, Cel ce este împreună veșnic cu Tatăl cel fără de început,nedespărțindu-Se de Cel de sus, acum a venit la cei de jos, pentrupreamarea Sa milostivire, făcându-i-se milă de alunecarea noastră și luând sărăcia lui Adam, S-a închipuit în cel străin. 

Stih: Tot pămîntul să se închine Ție și să cânte Ție.

            Cuvântul cel mai presus de ființă, care este din Tatăl din veci și dinMaică sub vremi, arătându-Se lumii, chipul robului primește și Se face trup, neosebindu-Se de Dumnezeire, și zidește pe Adam în pântecele aceleia, care L-a zămislit pe Dânsul fără de sământă. 

Slavă... Și acum..., glasul al 2-lea:

            Astăzi binevestește Gavriil celei pline de har: Bucură-te, Maică, Ceea ce ești fecioară și nu știi de nuntă. Nu te mira de chipul meu cel străin, nici nu te spăimânta, că arhanghel sânt. Șarpele a înșelat pe Eva oarecând, iar eu acum binevestesc ție bucurie: Vei rămîne fecioară, dar vei naște pe Domnul, Preacurată. 

Apoi: Doamne miluiește (de 12 ori), Slavă... Și acum..., Veniți să ne închinăm... (de 3 ori). Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea... Apoi se cântă de trei ori, pe glasul al 8-lea: Dumnezeu este Domnul... și tot de 3 ori, troparul acesta:

            Porunca cea cu taină luând-o întru cunoștiință cel fără de trup, în casa lui Iosif degrab a stătut înainte, zicând celei ce nu știa de nuntă: Cel ce a plecat, cu pogorârea, cerurile, încape fără schimbare, tot, întru tine; pe Care și văzându-L în pântecele tău, luând chip de rob, mă spăimântez a strigat ție: Bucură-te, Maică, pururea fecioară! 

Apoi: Doamne miluiește (de 3 ori), Slavă... Și acum..., Psalmul 50: Miluiește-mă Dumnezeule..., apoi:

Canonul Născătoarei de Dumnezeu

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1, glasul al 4-lea:

Irmosul:

            Deschide-voi gura mea și se va umplea de Duhul, și cuvânt răspunde-voi împărătesei Maici; și mă voi arăta luminat prăznuind, și voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Pripeală: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

            Pe tine, cartea lui Hristos cea însuflețită, pecetluită cu Duhul,văzându-te marele arhanghel, Curată, a strigat către tine: Bucură-te, ceea ce ești locașul bucuriei, prin care se strică blestemul strămoașei.  Bucură-te Fecioară, Maică dumnezeiască, îndreptarea lui Adam șiomorârea iadului; bucură-te cămara Împăratului tuturor, cea cu totul fără de prihană; bucură-te scaunul cel de foc al Aceluia ce este atotțiitor. 

Slavă...

            Bucură-te floarea cea neveștejită, singura care ai crescut mărul cel cu miros bun; bucură-te ceea ce ai născut mirosul cel bun al Împăratului tuturor; bucură-te cea prin care a venit mântuirea lumii, ceea ce nu știi de nuntă.      

Și acum...

            Bucură-te comoara curăției, prin care ne-am sculat din căderea noastră; bucură-te Stăpână, ceea ce ești crin cu dulce miros, care umpli de bună mireasmă pe cei credincioși, tămâia cea cu miros bun și mirul cel de mult preț.     

Cîntarea a 3-a:

Irmosul:

            Pe ai tăi cântăreți, Născătoare de Dumnezeu, izvorul cel viu șiîndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întărește-i, și întrudumnezeiască mărirea ta, cununilor maririi învrednicește-i. Ceea ce ai răsărit spicul cel dumnezeiesc cu adevărat, ca o țarină nearată, bucură-te; bucură-te masa cea însuflețită, întru care a încăput pâinea vieții; bucură-te Stăpână, izvorul cel neîmpuținat al apei vieții. Bucură-te ceea ce ai născut credincioșilor pe Cel fără prihană; bucură-te Mielușeaua, care ai născut pe Mielul lui Dumnezeu, Cel ce a ridicat păcatele a toată lumea; bucură-te curățitoare caldă. 

Slavă...

            Bucură-te luceafărul dimineții cel prealuminat, care singură ai purtat pe soarele Hristos; bucură-te ceea ce ești locasul Luminii, care ai stricat întunericul, și ai izgonit de pretutindeni pe diavolii cei întunecați.      

Și acum...

            Bucură-te ceea ce ești singură ușă prin care a trecut singur Cuvîntul, Stăpînă, care ai sfărâmat cu nașterea ta încuietorile și ușile iadului; bucură-te dumnezeiască intrare a celor ce se mântuiesc, Ceea ce esti cu totul lăudată.

Cîntarea a 4-a:

Irmosul:

            Cel ce șade în slavă, pe scaunul Dumnezeirii, pe nor ușor a venit Iisus, Dumnezeul cel preaînalt, și a mântuit pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii Tale. 

            Întru glasuri de cântări, cu credință strigăm către tine, Ceea ce ești cu totul lăudată: bucură-te munte gras și închegat cu Duhul; bucură-tesfeșnic și năstrapă, ceea ce porți mana, care îndulcește simțurile tuturorcredincioșilor. Bucură-te preacurată Stăpână, care ești curățirea lumii; bucură-te scară, care ai înălțat cu harul pe toți de pe pământ; bucură-te pod care cu adevărat treci din moarte la viață pe toți cei care te laudă pe tine. 

            Bucură-te Preacurată, ceea ce ești mai înaltă decît cerurile, care fără de osteneală ai purtat în pântecele tău temelia pământului; bucură-te roșeală, care ai vopsit din sângele tău veșmântul cel dumnezeiesc alÎmpăratului puterilor.

Slavă...

            Bucură-te Stăpână, care ai născut cu adevărat pe Dătătorul de Lege, care curățește în dar fărădelegile tuturor; adâncimea cea necuprinsă cu mintea, înălțimea cea nespusă, ceea ce nu știi de nuntă, prin care noi toți ne-am îndumnezeit.        

Și acum...

            Pe tine ceea ce ai împletit lumii cununa cea neîmpletită de mână, te lăudăm strigând către tine: Bucură-te Fecioară, păzitoarea și îngrădirea tuturor, întărirea și scăparea cea sfințită.

Cîntarea a 5-a:

Irmosul:

            Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate și ai născut pe Fiul cel fără de ani, cel ce dăruiește pacea tuturor celor ce te laudă pe tine. 

            Bucură-te preanevinovată, care ai născut calea vieții și ai mântuit lumea din potopul păcatului; bucură-te Maică dumnezeiască, ceea ce ești auzire și grai înfricoșător; bucură-te petrecerea Stăpânului făpturii.

            Bucură-te Preacurată, ceea ce ești tăria și întărirea oamenilor, loc de sfințire a slavei, omorâre a iadului, cămară cu totul luminoasă; bucură-te bucuria îngerilor; bucură-te ajutătoarea celor ce se roagă ție cu credință. 

            Bucură-te Stăpână, căruța Cuvântului cea în chipul focului; raiule cel însuflețit, care ai în mijloc pomul vieții, pe Domnul, a Cărui dulceațăînviază pe cei ce se împărtășesc cu credință și au fost supuși stricăciunii.      

 Slavă...

             Întăriți fiind cu puterea ta, cu credință strigăm ție: Bucură-te cetatea împăratului tuturor, de care s-a grăit luminat cele preaslăvite și vrednice a se auzi, muntele cel netăiat; bucură-te adâncul cel nemăsurat.         

Si acum...

            Ceea ce ești sălaș desfătat al Cuvântului, bucură-te; bucură-te vasul care ai scos mărgăritarul cel dumnezeiesc; bucură-te împăcarea cea către Dumnezeu, cu totul minunată, a tuturor celor ce pururea te fericesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Cîntarea a 6-a:

Irmosul:

            Înțelepții de Dumnezeu, care faceți acest praznic dumnezeiesc și cutotul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniți să plesnim cu mâinile, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut dintr-însa. 

            Ceea ce ești cămară neîntinată a Cuvântului și pricină îndumnezeirii tuturor, bucură-te Preacurată, chemarea proorocilor; bucură-te podoaba Apostolilor. 

            Dintru tine a căzut roua care a stins văpaia mulțimii idolilor; pentru aceea strig ție: Bucură-te lâna cea plină de rouă, pe care, Fecioară, Ghedeon mai înainte a văzut-o. 

Slavă...

            Iată, Fecioară: Bucură-te, strigăm ție: fii adăpostire și liniște celor ce ne învăluim întru adâncul scârbelor și al tuturor smintelilor potrivnicului.         

Și acum...

            Ceea ce ești pricina bucuriei, umple de har gândul nostru, ca să strigăm ție: bucură-te rugul cel nears și norul cu totul luminos, care neîncetat umbrești pe cei credincioși. 

Catavasie: Întelepții lui Dumnezeu...

Condacele și Icoasele Buneivestiri

Condacul 1, glasul al 8-lea:

Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Maică, pururea fecioară!

Icosul 1:

            Îngerul cel mai întâistătător, din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te. Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a spăimântat și a stat strigând către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, cea prin care răsare bucuria. 

Bucură-te, cea prin care piere blestemul. 

Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut. 

Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei. 

Bucură-te, înăltime, întru care cu anevoie se suie gândurile omenești. 

Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne nici cu ochii îngerești. 

Bucură-te, că ești scaun împăratului. 

Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate. 

Bucură-te, steaua, care arăți Soarele. 

Bucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupări. 

Bucură-te, cea prin care se înnoiește făptura. 

Bucură-te, cea prin care prunc se face Făcătorul. 

Bucură-te, Maică, pururea fecioară!

Condacul al-2-lea:

            Văzându-se pe sine Sfântă întru curăție, a zis lui Gavriil cu îndrăznire: Glasul tău preamărit se arată a fi cu anevoie primit sufletului meu; cum vestețti mie naștere cu zămislire fără sămânță, strigând: Aliluia? 

Icosul al 2-lea:

            Înțelesul cel greu de pătruns căutând Fecioara să-l înțeleagă, a strigat către cel ce slujea: Din pântece curat, cum este cu putință să se nască fiu, spune-mi? Iar el a zis către ea, cu frică, strigând așa: 

Bucură-te, tăinuitoare sfatului cel nespus.

Bucură-te, încredințarea celor ce au trebuință de tăcere. 

Bucură-te, începătura minunilor lui Hristos.

Bucură-te, capul poruncilor Lui. 

Bucură-te, scara cerului, pe care s-a pogorât Dumnezeu.

Bucură-te, pod, care treci la cer pe cei de pe pământ.

Bucură-te, minune, care de îngeri ești mult slăvită.

Bucură-te, ceea ce ești rană de mult plâns a diavolilor.

Bucură-te, ceea ce ai născut lumina cea neapusă. 

Bucură-te, ceea ce n-ai învățat pe niciunul în ce chip a fost. 

Bucură-te, ceea ce covârșești mintea celor înțelepți.

Bucură-te, ceea ce luminezi gândurile celor credincioși. 

Bucură-te, Maică, pururea fecioară! 

Condacul al 3-lea:

            Puterea Celui de sus a umbrit atunci, spre zămislire, pe ceea ce nu știa de nuntă, și pântecele ei cel cu bună roadă, ca o țarină dulce, l-a arătat tuturor celor ce vor să secere mântuire, când vor striga așa: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

            Având Fecioara primit în pântece pe Dumnezeu, a alergat laElisabeta; iar pruncul aceleia, îndată cunoscând închinarea ei, s-a bucurat și cu săltări în pântece, ca prin niște cântări, a strigat către Născătoarea de Dumnezeu: 

Bucură-te, vița mlădiței celei neveștejite. 

Bucură-te, câștigarea rodului celui fără de moarte.

Bucură-te, ceea ce ai lucrat pe Lucrătorul cel iubitor de oameni. 

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Săditorul vieții noastre. 

Bucură-te, brazdă, care ai crescut înmulțirea milelor. 

Bucură-te, masă, care porți îndestularea milostivirilor. 

Bucură-te, ceea ce înflorești raiul desfătării. 

Bucură-te, ceea ce gătești adăpostire sufletelor. 

Bucură-te, tămâia rugăciunii celei primite. 

Bucură-te, curăția a toată lumea. 

Bucură-te, voia cea bună a lui Dumnezeu către noi cei muritori. 

Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu. 

Bucură-te, Maică, pururea fecioară!    

Condacul al 4-lea:

            Vifor de gânduri necuviincioase având în sine, înțeleptul Iosif s-a tulburat, uitându-se spre tine cea neamestecată cu nunta, gândind că ești furată de nuntă, Ceea ce ești fără de prihană; iar dacă a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!   

Icosul al 4-lea:

            Au auzit păstorii pe îngeri lăudând venirea lui Hristos în trup, și alergând ca la un păstor, L-au văzut pe Acesta ca pe un Miel fără prihană în brațele Mariei, pe care lăudând-o au zis: 

Bucură-te, Maica Mielului și a Păstorului. 

Bucură-te, staulul oilor cuvîntătoare. 

Bucură-te, ceea ce ești muncire pentru vrăjmașii cei nevăzuți. 

Bucură-te, ceea ce deschizi ușile raiului.  

Bucură-te, că cele cerești se bucură cu cele pământești.

Bucură-te, că cele pământești dănțuiesc împreună cu cele cerești. 

Bucură-te, gura Apostolilor cea fără de tăcere. 

Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de chinuri. 

Bucură-te, temeiul cel tare al credinței. 

Bucură-te, cunoștiința harului cea luminoasă. 

Bucură-te, cea prin care s-a golit iadul. 

Bucură-te, cea prin care noi ne-am îmbrăcat cu slavă. 

Bucură-te, Maică, pururea fecioară! 

Condacul al 5-lea:

            Steaua cea cu dumnezeiască mergere văzând-o magii, au mers pe urma luminii ei; si țânând-o ca pe o făclie, cu dânsa căutau pe împăratul cel tare; și ajungând pe Cel neajuns, s-au bucurat strigându-i: Aliluia! 

Icosul al 5-lea:

            Au văzut pruncii caldeilor în mâinile Fecioarei pe Cel ce a zidit pe oameni cu mâna; și cunoscându-L a fi Stăpân, măcar de a și luat chip de rob, s-au grăbit cu daruri a-i sluji Lui și a strigat celei binecuvîntate: 

Bucură-te, Maica stelei cele neapuse. 

Bucură-te, raza zilei celei de taină. 

Bucură-te, cea ce ai stins cuptorul înșelăciunii. 

Bucură-te, cea ce luminezi pe tăinuitorii Treimii. 

Bucură-te, cea ce ai lepădat dintru dregătorie pe tiranul cel fără deomenie.

Bucură-te, ceea ce ai arătat pe Domnul Hristos iubitorul de oameni. 

Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit din slujirea cea idolească.

Bucură-te, ceea ce ne curățești de lucrurile întinate. 

Bucură-te, ceea ce ai stins închinăciunea focului. Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit de văpaia patimilor. 

Bucură-te, îndreptătoarea întelepciunii celor credinciosi. 

Bucură-te, veselia tuturor neamurilor. 

Bucură-te, Maică, pururea fecioară! 

Condacul al 6-lea:

            Vestitori purtători de Dumnezeu făcându-se magii, s-au întors în Vavilon, săvârșind proorocia Ta; și mărturisindu-Te pe Tine, Hristoase, tuturor, au lăsat pe Irod, ca pe un mincinos, că nu știa să cânte: Aliluia!  

Icosul al 6-lea:

            Strălucind Tu în Egipt lumina adevărului, ai izgonit întunericulminciunii; că idolii lui, Mântuitorule, nerăbdând tăria Ta, au căzut; iar cei ce s-au izbăvit de dânșii strigau către Născătoarea de Dumnezeu: 

Bucură-te, îndreptarea oamenilor. 

Bucură-te, căderea diavolilor. 

Bucură-te, ceea ce ai călcat rătăcirea înșelăciunii. 

Bucură-te, ceea ce ai vădit înșelăciunea idolească. 

Bucură-te, mare, care ai înecat pe faraonul cel netrupesc. 

Bucură-te, piatră, care ai adăpat pe cei însetati de viață. 

Bucură-te, stâlp de foc, care povățuiești pe cei ce sânt întru întuneric. 

Bucură-te, acoperământul lumii, cel mai lat decât norul. 

Bucură-te, hrana cea în loc de mană. 

Bucură-te, slujitoarea desfătării celei sfinte. 

Bucură-te, pământul făgăduinței. 

Bucură-te, cea dintru care curge miele si lapte.

Bucură-te, Maică, pururea fecioară!

Condacul al 7-lea:

            Vrând Simeon să se mute dintr-acest veac înșelător de acum, Te-ai dat lui, ca un prunc, dar Te-ai făcut cunoscut lui și Dumnezeu desăvârșit;pentru aceea s-a mirat de înțelepciunea Ta cea nespusă, strigând: Aliluia!     

Icosul al 7-lea:

            A arătat făptură nouă, arătându-se Făcătorul nouă, celor ce sântem făcuți de Dânsul, răsărind din pântecele cel fără de prihană și păzindu-l întreg, precum a fost, ca văzând minunea să o lăudăm pe dânsa, strigând: 

Bucură-te, floarea nestricăciunii. 

Bucură-te, cununa înfrânării. 

Bucură-te, ceea ce ai stălucit chipul învierii. 

Bucură-te, ceea ce ai arătat viată îngerească. 

Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă, din care se hrănesccredinciosii. 

Bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bună umbră, sub care se acoperămulți. 

Bucură-te, ceea ce ai purtat în pântece pe Povățuitorul celor rătăciți. 

Bucură-te,  ceea ce ai născut pe izbăvitorul celor robiți. 

Bucură-te,  înblânzirea Judecătorului celui drept. 

Bucură-te,  iertarea a multor greșiți. 

Bucură-te, haina celor goi de îndrăzneală. 

Bucură-te, dragostea, care biruiește toată dorirea. 

Bucură-te,  Maică, pururea fecioară!     

Condacul al 8-lea:

Văzând naștere străină să ne înstrăinăm din lume, mutându-ne cumintea la cer; că pentru aceasta Dumnezeu cel preaînalt pe pământ S-aarătat om plecat, vrând să tragă la înălțime pe cei ce strigă Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

            Cu totul a fost între cei de jos, și de Cei de sus, nicicum nu S-adepărtat Cuvântul cel necuprins; că dumnezeiască pogorâre a fost, iar numutare din loc, și naștere din Fecioara, primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:

Bucură-te,  încăperea lui Dumnezeu celui neîncăput. 

Bucură-te,  ușa tainei cele de cinste. 

Bucură-te,  auzirea cea cu nepricepere a celor necredincioși. 

Bucură-te,  lauda cea fără de îndoire a celor credincioși. 

Bucură-te,  căruța cea preasfântă a Celui ce este pe heruvimi. 

Bucură-te,  sălașul cel preaslăvit al Celui ce este pe serafimi. 

Bucură-te,  cea care ai adunat cele potrivnice întru una. 

Bucură-te,  ceea ce ai împreunat fecioria si nașterea. 

Bucură-te,  cea prin care s-a dezlegat călcarea poruncii. 

Bucură-te,  cea prin care s-a deschis raiul. 

Bucură-te,  cheia împărăției lui Hristos. 

Bucură-te,  nădejdea bunătăților celor veșnice. 

Bucură-te,  Maică, pururea fecioară! 

Condacul al 9-lea:

            Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupăriiTale; că pe Cel neapropiat, ca Dumnezeu, L-a văzut om apropiat tuturor,petrecând împreună cu noi si auzind de la toți: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

            Pe ritorii cei mult-vorbitori îi vedem tăcând, ca niște pești fără de glas,despre tine, Născătoare de Dumnezeu; că nu se pricep să spună în ce chip și fecioară ai rămas și ai putut naște. Iar noi minunându-ne de o taină ca aceasta, cu credință strigăm: 

Bucură-te,  sălașul înțelepciunii lui Dumnezeu. 

Bucură-te,  comoara rânduielii Lui. 

Bucură-te,  ceea ce arăți pe filozofi neînțelepți. 

Bucură-te,  ceea ce ai vădit pe cei meșteri la cuvânt a fi necuvântători. 

Bucură-te,  că au înnebunit întrebătorii cei cumpliți. 

Bucură-te,  că s-au veștejit făcătorii de basme. 

Bucură-te,  ceea ce ai rupt vorbele cele încurcate ale atenienilor. 

Bucură-te,  ceea ce ai umplut mrejele pescarilor. 

Bucură-te,  ceea ce ne-ai tras din adâncul necunoștinței. 

Bucură-te,  ceea ce pe mulți i-ai luminat la minte. 

Bucură-te,  corabia celor ce vor să se mântuiască. 

Bucură-te,  limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieți. 

Bucură-te,  Maică, pururea fecioară!     

Condacul al 10-lea:

            Vrând să mântuiască lumea, împodobitorul tuturor a venit la ea, așa cum însuși făgăduise; și pastor fiind, ca Dumnezeu, pentru noi S-a arătat om ca noi; căci cu asemănarea chemând pe cel asemenea, ca unDumnezeu, aude: Aliluia!         

Icosul al 10-lea:

            Zid ești fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, și tuturor ce aleargă la tine; că Făcătorul cerului și al pământului te-a gătit pe tine, Curată, sălășluindu-Se în pântecele tău și învătând pe toți să strige ție: 

Bucură-te,  turnul fecioriei. 

Bucură-te,  ușa mântuirii. 

Bucură-te,  începătoarea prefacerii celei înțelegătoare. 

Bucură-te,  dătătoarea bunătății celei dumnezeiești. 

Bucură-te,  că tu ai înnoit pe cei zămisliți cu rușinea. 

Bucură-te,  că tu ai învățat pe cei furați de minte. 

Bucură-te,  ceea ce ai stricat pe stricătorul gândurilor. 

Bucură-te,  ceea ce ai născut pe Semănătorul curăției. 

Bucură-te,  cămara nunții celei fără de sămânță. 

Bucură-te,  ceea ce ai împreunat cu Domnul pe cei credincioși. 

Bucură-te,  ceea ce între fecioare singură ai fost bună hrănitoare de prunc.

Bucură-te,  cămara cea împodobită a sufletelor sfinților. 

Bucură-te,  Maică, pururea fecioară! 

Condacul al 11-lea:

            Împărate sfinte, de Ți-am aduce cântări și psalmi la număr, întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvine, căci se biruiește toată cântarea care se îndreaptă către mulțimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ți strigă Ție: Aliluia!     

Icosul al 11-lea:

            Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sânt întru întuneric, vedem pe Preasfânta Fecioară; că aprinzând în sine Focul cel netrupesc,îndreptează spre cunoștinta cea dumnezeiască pe toți, și lumineazămintea cu raza și cu chemarea, și se cinstește cu acestea:

Bucură-te, raza Soarelui celui înțelegător. 

Bucură-te, raza Luminii celei neapuse. 

Bucură-te, fulgerul care luminezi sufletele. 

Bucură-te, ceea ce îngrozești pe vrăjmași ca un tunet. 

Bucură-te, că dintru tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină. 

Bucură-te, că ai izvorât râul care curge cu ape multe. 

Bucură-te, ceea ce ai zugrăvit chipul colimvitrei. 

Bucură-te, ceea ce curătești întinăciunea păcatului. 

Bucură-te, baie, care speli conștiința. 

Bucură-te, paharul, care dregi bucuria. 

Bucură-te, mireasma mirosului celui bun al lui Hristos. 

Bucură-te, viața veseliei celei de taină.

Bucură-te, Maică, pururea fecioară!      

Condacul al 12-lea:

            Vrând să dea har datoriilor celor de demult, Dezlegătorul tuturordatoriilor omenești a venit singur la cei ce se depărtează de harul Lui, și,rupând zapisul, aude de la toți: Aliluia!  

Icosul al 12-lea:

            Cântând nașterea ta, te lăudăm toți, ca pe o Biserică însuflețită, Născătoare de Dumnezeu; că locuind în pântecele tău, Domnul, Care ține toate cu mâna, a sfințit, a slăvit și a învățat pe toți să strige către tine: Bucură-te, locașul lui Dumnezeu-Cuvântul. 

Bucură-te, sfântă, ceea ce ești mai mare decât sfinții. 

Bucură-te, chivot poleit cu Duhul. 

Bucură-te, comoara vieții cea neîmpuținată. 

Bucură-te, coroana cea sfântă a împăraților celor credincioși.

Bucură-te, lauda cea de cinste a preoților celor cuvioși. 

Bucură-te, stâlpul Bisericii cel neclintit. 

Bucură-te, zidul împărăției cel nebiruit. 

Bucură-te, cea prin care se înalță biruințele. 

Bucură-te, cea prin care cad vrăjmașii. 

Bucură-te, tămăduirea trupului meu. 

Bucură-te, izbăvirea sufletului meu. 

Bucură-te, Maică, pururea fecioară!  

Condacul al 13-lea:

            O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este maisfânt decât toți sfinții, primind acest dar de acum, izbăvește de toată ispita și scoate din munca ce va să fie, pe toți cei care cântă: Aliluia

( acest Condac se zice de trei ori).

            Apoi iarăși se citește Icosul întâi: Îngerul cel mai întâistătător... și Condacul întâi: Apărătoare Doamnă...       

Rugăciunea către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu 

            O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Stăpână, ceea ce ești mai înaltă și mai presus decât îngerii și arhanghelii și mai cinstită decât toată făptura; mirarea cea mare a îngerilor, propovăduirea proorocilor, podoaba cea aleasă a arhanghelilor, întărirea cea tare a mucenicilor, lauda cea preamărită a Apostolilor, povățuitoarea cea tare a călugărilor, înfrânarea cea tare a postitorilor, curăția și mărirea fecioarelor, veselia cea lină a maicilor, înțelepciunea și învățătura pruncilor, cârmuirea săracilor și a văduvelor; îmbrăcăminte celor goi, sănătate celor bolnavi, izbăvire celor robiți; liniște celor de pe mare, liman bun celor înviforați, povățuitoare neostenită celor rătăciți, mergere ușoară celor călători, odihnă bună celor osteniți, acoperământ și scăpare celor asupriți; nădejde celor fără de nădejde, ajutătoare celor lipsiți; celor săraci bogăție neîmpuținată, celor întristați dea pururea mângâiere, celor pe care nu îi iubește nimeni iubire cu smerenie; celor păcătoși mântuire către Dumnezeu; tuturor creștinilor îngrădire tare, ajutătoare nebiruită și folositoare. Prin tine Cel nevăzut S-a făcut văzut, pentru care aducem rugăciune ție, noi robii tăi, Doamna noastră. O, preamilostivă împărăteasa lumii celei înțelegătoare și preamărită, care ai născut pe Împăratul nostru, Hristos Dumnezeu, Cel care dă viață tuturor, ceea ce ești mărită de cele cerești, minte îngerească, stea cu totul luminoasă și mai sfântă decât toți sfinții; împărăteasa împăraților, Stăpâna tuturor făpturilor, Fecioară încuviințată de Dumnezeu, Maică nestricată, palat al preasfântului Duh, scaun de foc al împăratului celuinevăzut, chivot ceresc purtător al Cuvântului lui Dumnezeu, căruța cea în chipul focului; odihna Dumnezeului celui viu, zămislitoare în chip de negrăit a trupului lui Hristos, cuibul vulturului ceresc, turtureaua cea cu bună glăsuire, porumbița cea preabună, lină și fără de răutate; Maică iubitoare de fii, adâncul milelor, picătura care risipește mânia lui Dumnezeu, adâncimea cea nemăsurată, taina cea negrăită, minunea cea neștiută, minune nespusă; Biserică nefăcută de mână omenească a însuși Împăratului tuturor veacurilor; tămâia cea cu bun miros, veșmânt cinstit, porfiră de Dumnezeu țesută, rai sufletesc, odrasla pomului celuide viață purtător, floarea cea preafrumoasă, care ai înflorit nouă veseliacerească, Strugurele mântuirii noastre, paharul Împăratului ceresc, întru care s- a dres de la Duhul Sfânt vinul harului celui neîmpuținat; solitoarea legii, începătura credinței celei adevărate a lui Hristos, turnul cel neclintit, pieirea ereticilor, sabia mâniei lui Dumnezeu împotriva tuturor celor nelegiuiți; îngrozire diavolilor, biruință în războaie, păzitoare adevărată tuturor creștinilor și lumii încredințată mântuire. O, întru tot milostivă Doamnă Fecioară, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ție și arată mila ta poporului dreptcredincios; roagă pe Fiul tău să ne izbăvească de tot răul. Și păzește locașul acesta și toate orașele și satele și părțile creștinești și tot poporul cel binecredincios, care scapă și cheamă numele tău cel sfânt de toatenăpastele, de boală, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi, de toate durerile si de toată îmbulzeala. Ca să nu fie împuținati robii tăi nici cu răni, nici cu îngrozire, nici cu moarte, nici cu dreapta mânie a lui Dumnezeu; ci îi păzește și îi mântuiește cu mila ta, Doamnă, ceea ce te rogi pentru noi și pentru buna întocmire a văzduhului, spre vremi aducătoare de roadele cele de folos, pe care nouă le dăruiești. Ușurează, ridică și miluiește, Stăpână preamilostivă, Născătoare de Dumnezeu prealăudată, de toate nevoile pe cei ce sânt în primejdii. Adu-ți aminte de robii tăi și nu trece cu vederea lacrimile și suspinarea lor; ci ne înnoiește pe noi cu bunătatea ta, ca să ne mângîiem cu mulțumire, aflându-te petine ajutătoare. Milostivește-te, Doamnă preacurată, spre ajutorul poporului celui binecredincios. Nădejdea noastră, adună pe cele risipite: pe cei rătăciți pe cale povățuiește-i, pe cei căzuți de la buna credință iarăși la credință întoarce-i, pe cei bătrâni sprijinește-i, pe cei tineri îi învață, pe prunci hrănește-i și preamărește pe cei ce te preamăresc; dar mai ales păzește Sfânta Biserica Fiului tău și o ferește întru lungime de zile. O, milostivă și preaîndurată împărăteasă a cerului și a pământului, Născătoare de Dumnezeu, pururea fecioară, miluiește cu mijlocirea ta poporul dreptcredincios și toată dreptcredincioasa creștinătate. Păzește-o sub acoperământul milei tale, apăr-o pe ea cu cinstitul tău veșmânt și roagă pe Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care mai presus de fire L-ai întrupat, să ne încingă pe noi cu putere de sus, ca să ne putem apăra împotriva vrăjmașului ce se oștește asupra noastră. Miluiește șimântuiește cu rugăciunile tale, Maică, pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane (pe înalt) Prea Sfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitropolitul) nostru (N) și pe toți ortodocșii arhierei, părinți arhimandriți, preoți și diaconi și pe tot clerul bisericesc și pe tot poporul dreptcredincios care se închină icoanei tale. Caută spre noi toți cu folosința ta cea preamilostivă, ridică- ne pe noi din adâncul păcatelor și ne luminează ochii inimii spre căutarea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, iar la înfricoșătorul județ, pe Fiul tău pentru noi roagă-L. Pe cei ce s-au mutat întru bună credință din această viață in cea veșnică, împreună cu îngerii, cu arhanghelii și cu toti sfinții, împărtășește-i ca să stea de-a dreapta Fiului tău și Dumnezeu; și cu rugăciunea ta învrednicește pe toți ortodocșii creștini să viețuiască cu Hristos, și cu bucurie în locașurileîngerești să se desfăteze. Că tu ești, Doamnă, mărirea celor cerești și nădejdea pământenilor; tu ești nădejdea și folositoarea tuturor celor ce aleargă la tine și cer ajutorul tău cel sfânt; tu ești rugătoarea cea fierbinte către Fiul tău și Dumnezeul nostru, că rugăciunile Maicii mult pot spre îmblânzirea Stăpânului. Și cu a ta mijlocire îndrăznim să ne apropiem de sfântul altar, de harul preasfintelor și de viață făcătoarelor Taine, deși sântem nevrednici. Pentru aceea și pe icoană văzând chipul tău cel întru tot cinstit și pe Cel atotțiitor cu mâna ținând, ne bucurăm noi păcătoșii și cu umilință căzând, pe aceasta cu dragoste și cu frică îlsărutăm, așteptând, Doamnă, prin sfintele și de Dumnezeu primitele talerugăciuni, să ajungem la cele cerești ale vieții celei fără de sfârșit și să stăm fără de rușine în ziua judecății de-a dreapta Fiului tău și Dumnezeului nostru, slăvindu-L pe El împreună cu Cel fără de început al Lui Părinte și cu Preasfântul și bunul și de viață făcătorul Lui Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. 

Cîntarea a 7-a:

Irmosul:

             N-au slujit făpturii cugetătorii lui Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci groaza focului bărbătește înfruntând-o se bucurau cântând: Prealăudate Dumnezeul părinților noștri și Doamne, bine ești cuvântat. 

            Pe tine te lăudăm strigând: bucură-te căruța Soarelui celui înțelegător și vița cea adevărată, care ai crescut strugurele cel copt, din care curge vinul cel ce veselește sufletele celor ce te slăvesc pe tine cu credință. 

            Ceea ce ai născut pe vindecătorul tuturor oamenilor, bucură-te Maică dumnezeiască, toiagul cel de taină, care ai înflorit floarea cea neveștejită; bucură-te Stăpână, prin care ne umplem de bucurie și moștenim viața. 

            Nu poate, Stăpână, limba cea cu podoabă vorbitoare, să te laude petine, că te-ai înălțat mai presus de serafimi, născând pe Împăratul Hristos, pe Care roagă-L să ne izbăvească din toată nevoia pe noi cei ce ne închinăm ție cu credință.    

Slavă...

            Marginile lumii te laudă pe tine și te fericesc și cu dragoste strigă către tine: Bucură-te, cartea în care s-a scris Cuvântul cu puterea Tatălui, Ceea ce ești curată, pe Care roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca să scrie în cartea vieții pe robii tăi.     

Și acum...

            Plecăm genunchii inimii noastre, noi robii tăi, și ne rugăm ție: Pleacă urechea ta, Ceea ce ești curată, și ne mântuiește pe noi cei ce sântem cufundați pururea în scârbe, și apără-ne de toată robia vrăjmașului, Născătoare de Dumnezeu.

Cîntarea a 8-a:

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioși...

            În pântece ai primit pe Cuvântul și ai purtat pe Cel ce poartă toate, și ai hrănit cu lapte, Ceea ce ești curată, pe Cel ce hrănește pe toată lumea cu bunăvoire, Căruia cântăm: Pe Domnul, lucrurile lăudați-L și-Lpreaînălțați întru toți vecii.

            Moise a cunoscut în rug taina cea mare a nașterii tale, Preasfântăcurată Fecioară; iar tinerii mai înainte au închipuit aceasta mai luminat, în mijlocul focului stând și fiind nearși; pentru aceea te lăudăm pe tine întru toți vecii. 

            Noi cei care mai înainte pentru înșelăciune eram dezbrăcați, acum ne- am îmbrăcat în haina nestricăciunii prin nașterea ta; iar cei ce ședeam în întunericul păcatelor am văzut lumina, Fecioară, ceea ce ești locaș luminii; pentru aceea te lăudăm întru toți vecii. 

Binecuvîntăm pe Tatăl si pe Fiul si pe Sfîntul Duh Domnul.

            Cei morți prin tine înviază, că ai născut Viața cea într-un ipostas. Cei ce mai înainte erau muți, acum grăiesc bine, cei întinați se curățesc,bolile se izgonesc și mulțimea duhurilor celor din văzduh se biruiește,Fecioară, ceea ce ești mântuirea oamenilor.       

Și acum...

            Ceea ce ai născut mântuirea lumii, prin care ne-am ridicat de pe pământ la înălțime, bucură-te cea cu totul binecuvântată, ceea ești acoperământ și putere, zid și tărie celor ce cântă, Curată: Pe Domnul, lucrurile lăudați-L și-L preaînălțati întru toți vecii.

Irmosul: Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm, să ne închinăm Domnului, cântându-i și preaînălțându-L întru toți vecii.

            Pe tinerii cei binecredincioși, în cuptor, nașterea Născătoarei deDumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum plinită; pe toatălumea ridică să-ți cânte ție: Pe Domnul, lucrurile lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.   

Cîntarea a 9-a:

Irmosul:

            Tot neamul pământesc să sălteze cu duhul, fiind luminat și să prăznuiască firea minților celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu și să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea fecioară. 

            Izbăvește-ne pe noi, Fecioară, de ispitele păcatelor și de orice pedeapsă, care vine asupra oamenilor pentru mulțimea greșelilor lor, ca să strigăm ție noi credincioșii: Bucură-te, cea prin care noi ne-am făcut părtași bucuriei celei de-a pururea. 

            Te-ai arătat luminarea și întărirea noastră; pentru aceea strigăm către tine: Bucură-te steaua cea neapusă, care ai adus în lume pe Soarele cel mare; bucură-te Curată, ceea ce ai deschis raiul cel încuiat; bucură-testâlpul cel de foc, care povățuiește firea omenească la viața cea de sus. 

            Să stăm cu cuvioasă temere în casa Dumnezeului nostru și săstrigăm: Bucură-te Stăpâna lumii; bucură-te Marie, Doamna noastră atuturor; bucură-te ceea ce singură între femei ești fără de prihană și bună; bucură-te vasul care ai primit mirul cel neîmpuținat, ce s-a vărsat asupra ta.    

Slavă...

            Porumbiță, ceea ce ai născut pe Cel milostiv, bucură-te, pururea fecioară. Bucură-te lauda tuturor cuvioșilor; bucură-te cununa mucenicilor; bucură-te frumusețea cea dumnezeiască a tuturor drepților și mântuirea noastră a credincioșilor. 

Și acum...

            Fie-ți milă, Doamne, de moștenirea Ta, și treci cu vederea acum toate păcatele noastre, având rugătoare spre aceasta către Tine, pe ceea ce Te- a născut pe pământ mai presus de fire pe Tine, Hristoase, cel Care ai binevoit a lua firea omenească, pentru mare milă a Ta.   

L U M I N ÂN D A

Podobie: Femei, auziți...

            Săltați dănțuind, cu veselie cântați. Gavriil, bucurie Fecioarei aducând, i-a stat înainte în cetatea Nazaretului, zicând: Acum sânt bunele vestiri cele de bucurie; bucură-te, Curată și fără prihană, folositoarea lumii; bucură-te, scaun ceresc.

Slavă... Și acum...

            Taina cea din veci se cunoaște astăzi, că Dumnezeu-Cuvântul se face Fiu Fecioarei Maria, pentru milostivire și Gavriil vestește bucuria vestirii celei bune, cu care dimpreună să strigăm toți: Bucură-te Maica Domnului!      

LA LAUDE

Se cântă stihiirile acestea, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

            Taina cea ascunsă și neștiută de îngeri, Arhanghelului Gavriil i seîncredințează și către tine acum vine, Ceea ce ești singura bună și porumbiță curată și chemarea neamului nostru, și strigă către tine, Preasfântă: Bucură-te și te gătește, prin cuvântul acesta să primești pe Dumnezeu-Cuvântul în pântecele tău. (de doua ori)

            Cămară purtătoare de lumină s-a gătit Ție, Stăpâne, pântecele cel curat al dumnezeieștii Fiice; pogoară-Te și vino la dânsa și miluiește făptura Ta, împotriva căreia a dus război pizmașul, care a fost ținută în robie de cel viclean  și a pierdut frumusețea cea dintâi și așteaptă pogorârea Ta cea mântuitoare. 

            Gavriil arhanghelul de față vine către tine și strigă ție, Ceea ce ești cu totul nevinovată; Bucură-te, dezlegarea blestemului și scularea celorcăzuți, bucură-te, ceea ce singură ai fost aleasă lui Dumnezeu; bucură-te,norul cel însuflețit al Soarelui și primește în pântece pe Cel neîncăput,Care se va sălășlui în pântecele tău. 

Slavă... Și acum..., glasul al 4-lea:

            Auzind Născătoarea de Dumnezeu limba pe care nu o știa, că grăiacătre dânsa arhanghelul graiurile vestirii celei bune. Deci primind vestirea cu credință, Te-a zămislit pe Tine Dumnezeu cel mai înainte de veci. Pentru aceea și noi, bucurându-ne, strigăm Ție: Dumnezeule, Cel ce Te-ai întrupat dintr-însa fără de schimbare, dăruiește lumii pace și sufletelor noastre mare milă.

Apoi: Cuvine-se cu adevărat... Sfinte Dumnezeule... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăția... troparul: Porunca cea cu taină... Doamne miluiește (de 40 de ori), Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii... Slavă... și acum... și otpustul.